miercuri, 25 mai 2011

VALVULOPATIA MITRALA CRONICA LA CAINE-partea I

  Manifestarile clinice intalnite in bolile endocardului sunt legate de tipul de leziune produs in evolutia bolii, de etiologia leziunii si de segmentul endocardic afectat, intalnindu-se leziuni ale endocardului valvular, dar si al celui mural. Endocardul mural captuseste cavitatile ventriculare si atriale, si se continua cu endoteliul marilor vase care pornesc din cord. Endocardul valvular este alcatuit dintr-un strat de tesut conjunctiv dens neregulat, acoperit pe ambele fete de endoteliu.
 Afectiunile endocardice la caine pot fi incadrate in doua mari categorii de boli, si anume boli degenerative (endocardiozele) si boli inflamatorii (endocarditele). Prima categorie de afectiuni, endocardiozele sunt afectiuni ale valvelor cardiace (inclusiv ale aparatelor subvalvulare, in cazul valvelor atrio-ventriculare), cu evolutie cronica, caracterizandu-se prin leziunile degenerative si fibrozante, cu acumularari de dermatan sulfat la nivelul matricei de tesut conjunctiv care intra in componenta aparatelor valvulare.
 Cea mai frecventa endocardioza intalnita la caine este valvulopatia mitrala cronica, caracterizata prin inchiderea incompleta a orificiului mitral datorita afectarii oricareia din structurile aparatului mitral (cuspe valvulare,cordaje tendinoase,muschi papilari,inel mitral). Hemodinamic, se produce regurgitarea unui volum de sange din ventriculul stang in atriul stang, in timpul sistolei ventriculare. Diferitele tipuri de insuficienta mitrala sunt strans legate de anatomia complexa a aparatului mitral, care are drept baza inelul mitral fibros, necoplanar, cu o forma mai degraba a literei D decat circular, dar care functioneaza ca un inel complet, de care sunt ancorate cuspele. Contractia pasiva in sistola a inelului mitral participa la realizarea unei bune coaptari ale foitelor mitrale. Cele doua cuspe, anterioara (septala) si cea posterioara (parietala) se inchid in apozitie, ocluzionand astfel orificiul mitral. Aparatul mitral subvalvular este format din muschii papilari antero-laterali si postero-mediali, denumiti dupa insertia lor pe ventriculul stang. Cordajele tendinoase, se desprind din marginea relativ neregulata a cuspelor, facand legatura intre cuspele mitrale si muschii papilari.





 Supraincarcarea volemica a atriului stang duce la dilatatia variabila,cresterea compliantei si a presiunii intraatriale. Tabloul clinic poate fi sters atunci cand boala este cronica si se dezvolta lent, mecanismele adaptative reprezentate de sistemul nervos simpatic si sistemul renina-angiotensina-aldosteron-vasopresina, reusesc compensarea hemodinamica. Primele semne clinice care apar sunt reprezentate de dispneea la efort si fatigabilitate. Declansarea tusei cardiace (tuse paroxistica nocturna) se produce consecutiv deprecierii functiei sistolice a ventriculului stang, a congestiei pulmonare/edem pulmonar, cat si a dilatatiei atriale masive cu compresie secundara la nivelul bronhiilor.



 La auscultatia cardiaca se poate percepe un suflu holosistolic caracteristic, cu punc de maxima intensitate la nivelul proiectiei topografice a valvei mitrale, cu radiere la nivelul apexului. Modificarile electrice depistate electrocardiografic difera in functie de stadiul bolii, pornind de la ritm sinusal, tahicardii sinusale insotite de modificari morfologice sau ischemice, pana la fibrilatii atriale in fazele de dilatatie/ischemie severa atriala.