vineri, 29 aprilie 2011

CAZURI INTERESANTE-displazia de valva tricuspida la caine II





Ecocardiografiile efectuate, in ax longitudinal si scurt parasternal dreapta , au confirmat displazia de valva tricuspida.

CAZURI INTERESANTE-displazia de valva tricuspida

 Valvulopatia congenitala reprezentata de displazia de valva tricuspida a fost depistata la un caine metis 20 kg, mascul, 3 ani, care prezenta dispnee, tuse, fatigabilitate, cahexie. Examinarea semiologica a depistat la palpatia toracelui un freamat precordial cu localizare dorsala fata de proiectia valvei tricuspide, insotit la auscultatie de un suflu regurgitant de grad V, zgomotele cardiace decelandu-se greu. Frecventa cardiaca aritmica, insotita de disociatie cardiosfigmica. Examinarea abdomenului a  descoperit hepatosplenomegalia si prezenta ascitei. Tensiunea arteriala 156/87 mmHg.




 Examinarea biomorfologica efectuata prin radiografie cord pulmon L-L si D-V, observandu-se dilatatie majora la nivelul atriului drept, elevatia dorsla a traheei, dilatatie moderata la nivelul atriului stang, prezenta epansamentului pericardic in cantitate moderata.



Electrocardiografic s-a evidentiat fibrilatia atriala cu frecventa mare si bloc de ramura dreapta.

INVESTIGATIA CARDIOLOGICA-PARTEA II

 Examinarea cordului prin metode complementare(paraclinice) se efectueaza sistematic, incepand cu explorarea parametrilor bioelectrici reprezentati de electrocardiografie,vectocardiograma, electrocardiografia de tip Holter si Hissiograma. Electrocardiografia inregistreaza impulsurile electrice care determina activarea, transmiterea impulsului electric la nivelul tesutului nodel si contractia cordului, in timp ce vectocardiograma inregistreaza spatial activitatea electrica a cordului.Monitorizarea de tip Holter este o metoda de inregistrare continua pe banda magnetica a electrocardiogramei pe durate mai mari de timp. Hissiograma reprezinta un test invaziv utilizat pentru diagnosticarea si tratarea aritmiilor ventriculare.
 Urmatoarea investigatie vizeaza parametrii cardiaci de biomecanica, folosindu-se fonocardiografia, sfigmografia, jugulografia si apexocardiografia. Fonocardiografia inregistreaza grafic zgomotele cardiace si eventualele modificari fonice(sufluri endocardiace,dedublari ale zgomotelor cardiace etc). Sfigmografia reprezinta inscrierea grafica a variatiilor de volum ale unei artere in timpul ejectiei ventriculare stangi, in timp ce jugulografia inregistreaza retrograd, la nivelul venei jugulare variatiile presionale din cordul drept. Apexocardiografia masoara cinetica apexului cardiac, corespunzatoare in mod normal biomecanicii cordului stang.
  Dupa examinarea parametrilor bioelectrici si biomecanici, se investigheaza parametrii biomorfologici, reprezentati de examinarea radiologica, ecocardiografie, scintigrafia cardiaca si cateterismul cardiac.
  Bilantul functional cardiac se continua prin examinarea parametrilor bioumorali specifici reprezentati de lactatdehidrogenaza, creatinfosfokinaza, troponine cardiace si peptide natriuretice. Parametrii bioumorali nespecifici investigati sunt reprezentati de ionograma, trigliceride si colesteror.
 Ultima etapa a bilantului functional cardiac este reprezentata de efectuarea testelor cardiace de efort si a testelor farmacodinamice.

joi, 14 aprilie 2011

CELE MAI FRECVENTE EXPRESII FOLOSITE PENTRU A DESCRIE O AFECTIUNE CARDIACA

 Din lipsa cunostintelor si a terminologiei medicale in ceea ce priveste cardiologia, multi clinicieni folosesc expresii care nu ii ajuta in stabilirea unui diagnostic preliminar.
" Nu imi place cum ii bate inima"
" Inima arata ciudat pe radiografie"
" Inima ii bate ba prea repede, ba prea incet"
" I-a cedat inima"
" A lesinat"
 Prima expresie, folosita dealtfel frecvent in practica de zi cu zi, ar trebui inlocuita cu : "Am depistat la auscultatia cardiaca o modificare a zgomotelor cardiace"-de aici se incearca stabilirea tipului de modificare:
-modificarea zgomotelor cardiace in sensul cresterii sau scaderii lor in intensitate
-modificarea unui singur zgomot cardiac, in sensul dedublarii acestuia, al intensitatii etc.
-depistarea unui suflu endocardiac si descrierea acestuia din punct de vedere al localizarii, momentului in care apare, al timbrului etc.
-absenta zgomotelor cardiace
-modificarea ariei de auscultatie cardiaca
-existenta zgomotelor extracardiace
 A doua expresie, ar trebui inlocuita cu:"Am depistat la examenul  radiologic o modificare morfologica a cordului "-se incearca depistarea structurii cardiace modificate:
-marirea in volum a unei singure camere cardiace sau cardiomegalia generalizata
-stabilirea incidentei radiologice in care se pot observa modificarile morfologice cardiace.
 Urmatoarea expresie descrie o tulburare de ritm cardiac, in sensul cresterii sau scaderii frecventei cardiace, sau releva o modificare a tipului de ritm cardiac. Aceasta ar trebui inlocuita cu:
"Am depistat o tahicardie"-atunci cand frecventa cardiaca depaseste limitele fiziologice caracteristice speciei, rasei, varstei pacientului investigat
"Am depistat o bradicardie"-atunci cand frecventa cardiac este sub limitele fiziologice caracteristice speciei,rasei, varstei pacientului investigat
"Am depistat o tulburare a regularitatii ritmului cardiac"-tipul de ritm cardiac urmand sa fie stabilit la examenul electrocardiografic
 Expresia "I-a cedat inima"-ar trebui inlocuita cu "Pacientul a suferit un stop cardiac"
 "Lesinul"-trebuie explicat si inlocuit prin aparitia sincopei sau a lipotimiei.
 Folosirea corecta a teminologiei studiata la semiologie ghideaza medicul practician in stabilirea rapida a unei suspiciuni de diagnostic, si elimina confuzia creata prin explicatiile fara un substrat medical solid, acest lucru fiind in beneficiul medicului si al proprietarului de animale.

joi, 7 aprilie 2011

IN ATENTIA STUDENTILOR DE LA FMV SPIRU HARET

 Acest blog are intentia de a asigura informatiilor medicale necesare studentilor de la Facultatea de Medicina Veterinara Spiru Haret Bucuresti (si nu numai), informatii medicale utile in ceea ce priveste cardiologia veterinara. Deasemenea, blogul isi propune prezentarea interactiva a cazurilor regasite in patologia cardiaca la animalele de companie.

miercuri, 6 aprilie 2011

INVESTIGATIA CARDIOLOGICA

  PARTEA I

 Examinarea aparatului cardiovascular la animalele de companie se bazeaza pe efectuarea bilantului functional cardiac prin metode semiologice obligatorii (generale) si complementare (speciale).In cadrul metodelor semiologice generale de investigatie cardiovasculara se regaseste anamneza si istoricul pacientului, intrebarile din anamneza pornind de la starea generala a pacientului, dar se insista pe depistarea semnelor clinice intilnite in bolile cardiace (tuse,dispnee,sincopa,ascita etc).Istoricul pacientului trebuie sa cerceteze antecedentele medicale generale si eventualele boli cardiace depistate.
 Inspectia generala vizeaza starea fizica a pacientului, semnele generale de boala cardiaca sau sistemica, determinarea constantelor fiziologice reprezentate de: temperatura rectala si a extremitatilor, timpul de reumplere capilara, frecventa cardiaca si respiratorie, pulsul si tensiunea arteriala. Secundar se examineaza venele jugulare, aspectul mucoaselor aparente, aspectul general al toracelui, al abdomenului, interesind in special existenta ascitei sau a hepatosplenomegaliei.
 Urmatoarea etapa, reprezentata de palpatie, intereseaza regiunea extratoracica a aparatului respirator, a socului cardiac, a abdomenului si a membrelor. Percutia se realizeaza pe aria de proiectie cardiaca, urmarindu-se calitatea sonului perceput si dimensiunile ariei de proiectie cardiaca. Auscultatia cardiaca  vizeaza topografia valvelor cardiace, zgomotele cardiace, existenta suflurilor endocardice, zgomotele pulmonare si extracardiace.